Cu adresa nr. 51/1526 din 26 martie 2007, secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului (PL 392/2006 – reexaminare in urma D.C.C. nr.147/2007), formulata de un numar de 50 de deputati, si anume:
Gheorghe I. Albu, Roberta Alma C. Anastase, Nicolae N. Bara, Gheorghe G. Barbu, Cornel Stefan C. Bardan, Iulian-Gabriel P. Birsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Ionela I. Bruchental – Pop, William Gabriel S. Branza, Daniel I. Buda, Costica N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Alexandru A. Ciocalteu, Anca M. Constantinescu, Radu-Catalin Dragus, Stelian N. Dutu, Ionesie P. Ghiorghioni, Ion I. Gontea, Dan N. Grigore, Monica Maria C. Iacob Ridzi, Traian Constantin A. Igas, Valentin Adrian M. Iliescu, Gratiela Denisa M. Iordache, Radu V. D. Lambrino, Danut E. Liga, Mircea Man, Marian-Jean J. G. Marinescu, Laurentiu C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroseanu, Alexandru E. Mocanu, Petru P. Movila, Dorin-Liviu D. Nistoran, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olarean, Constantin M. Petrea, Cosmin Gabriel C. Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Ioan Dumitru I. Puchianu, Dumitru Gh. Puzdrea, Romeo Marius Gh. Raicu, Cristian I. Radulescu, Marius I. Rogin, Marcel Laurentiu M. Romanescu, Gheorghe G. Sarb, Mugurel Liviu S. Sarbu, Petre Strachinaru, Valeriu I. Tabara, Horia C. Vasioiu, Augustin A. Zegrean, Cristian B. Ilie.
Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit.a) din Constitutie si al art. 15 alin.(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 2.790 din 27 martie 2007 si constituie obiectul Dosarului nr. 402A/2007.
Obiectul sesizarii, astfel cum a fost formulat, il constituie Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. In realitate, sesizarea priveste Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, care cuprinde un articol unic, potrivit caruia: “Articolul 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“art. 10. – Prin derogare de la art. 5 alin.(2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetatenilor care au participat le referendum.”“
In motivarea sesizarii, se arata ca “legea criticata nu acordeaza dispozitiile legii declarata neconstitutionala cu continutul Deciziei Curtii Constitutionale nr.147/2007, astfel ca este contrara prevederilor art. 147 alin.(2) din Constitutie, care obliga Parlamentul sa reexamineze dispozitiile declarate neconstitutionale pentru punerea lor de acord cu Decizia Curtii Constitutionale.” Asa fiind, se considera ca art. 10, in redactarea adoptata prin legea supusa controlului de constitutionalitate, incalca si prevederile “art. 81 si 95 din Constitutia Romaniei pentru considerentele aratate de Curte in motivarea Deciziei nr.147/2007”, intrucat prin intrarea sa in vigoare “s-ar ajunge la situatia in care un presedinte, ales in conditiile art. 81 alin.(2) din Constitutie, sa fie demis cu majoritate relativa de voturi”, putandu-se ajunge la situatia in care, “daca la referendum participa trei cetateni si doi ar vota pentru demitere, presedintele ar fi demis.”
Se mai arata ca textul de lege adoptat are caracter retroactiv, fiind asadar contrar art. 15 alin.(2) din Constitutie, prin aceea ca “stabileste o alta modalitate de demitere a Presedintelui decat cea prevazuta de lege la data alegerii sale in functie” si “astfel de modificari esentiale nu pot interveni in timpul exercitarii mandatului”. Se invoca in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 61/2007. De asemenea, se arata ca, desi prin art. 83 din Constitutie, astfel cum a fost modificat prin Legea de revizuire din 2003, durata mandatului Presedintelui Romaniei s-a prelungit la 5 ani, aceasta prevedere se aplica, potrivit art. 155 alin.(3) din Legea fundamentala, incepand cu urmatorul mandat prezidential. In sfarsit, se apreciaza ca in situatia adoptarii unei legi prin care demiterea presedintelui poate fi hotarata prin referendum cu o alta majoritate decat majoritatea absoluta, posibilitate avuta in vedere de Decizia Curtii Constitutionale nr.147/2007, o asemenea lege “nu ar putea fi aplicabila presedintelui in functie la data adoptarii, ci doar urmatorului mandat, pentru considerentele deja expuse”.
In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin.(2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul de vedere exprimat, arata urmatoarele:
art. 10 din Legea nr. 3/2000 a fost modificat in sensul celor statuate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.147/2007 si invocarea ei de catre autorii sesizarii pentru sustinerea neconstitutionalitatii textului in actuala redactare “este irelevanta, intrucat decizia respectiva privea un alt text legal si se baza pe argumentarea potrivit careia este neconstitutional ca prin lege sa se stabileasca doua regimuri juridice distincte pentru demiterea prin referendum a Presedintelui Romaniei”. In continuare, se arata ca, potrivit deciziei mentionate, “nimic nu impiedica legiuitorul sa stabileasca conditii diferite de valabilitate a conditiilor de organizare a unui referendum, indiferent ce obiect ar avea acesta si, implicit, sa instituie o anumita majoritate de voturi valabil exprimate, necesara pentru adoptarea unei anumite decizii printr-o procedura referendara, singura cerinta fiind aceea ca majoritatea respectiva sa fie ceruta pentru toate situatiile similare supuse consultarii populare. O astfel de situatie o poate constitui demiterea din functie a sefului statului printr-un referendum, indiferent care a fost majoritatea de voturi necesara pentru alegerea sa in aceasta demnitate”. De asemenea, se arata ca, in sensul aceleiasi decizii, care nu exclude posibilitatea ca legiuitorul sa opteze pentru o majoritate de voturi relativa cat priveste demiterea Presedintelui Romaniei, Parlamentul, prin derogare de la art. 5 alin.(2) din Legea nr. 3/2000 , “a stabilit un regim juridic special si unic pentru demiterea Presedintelui Romaniei prin referendum”. In legatura cu sustinerile privind incalcarea art. 15 alin.(2) din Constitutie, se arata ca art. 10 din legea supusa controlului de constitutionalitate “nu instituie o noua modalitate de demitere, ci stabileste doar o alta majoritate ceruta pentru demitere, ceea ce este cu totul altceva”. In plus, potrivit principiului aplicarii legii in timp, dispozitiile acesteia “devin operabile doar pentru situatiile care ipotetic pot sa apara dupa intrarea sa in vigoare”.
Guvernul, in punctul de vedere exprimat, considera ca “dispozitiile prin care se modifica procedura de demitere a Presedintelui Romaniei sunt retroactive, fiind similare celor constatate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 61/2007”, care statueaza ca “in conditiile in care legea isi propune sa modifice statutul dobandit la data inceperii mandatului, prin instituirea unui nou caz de incetare a acestuia, legea devine retroactiva”, intrucat “schimbarea procedurii de demitere a Presedintelui Romaniei nu poate avea aplicabilitate in cursul mandatului acestuia”. In legatura cu sustinerile autorilor sesizarii referitoare la incalcarea art. 147 alin.(2) din Constitutie, constand in neconcordanta dintre legea criticata si decizia Curtii Constitutionale, arata ca, intr-adevar, “prin textul adoptat de Camera Deputatilor se mentine neconstitutionalitatea in raport cu art. 81 din Constitutie care stabileste procedura de demitere a Presedintelui Romaniei”. In acest sens, apreciaza ca principiul legitimitatii si reprezentativitatii trebuie respectat nu numai cu prilejul alegerii Presedintelui, ci si cu privire la procedura de demitere a acestuia. Or, textul de lege criticat nu pleaca de la aceasta premisa, “ci are in vedere asigurarea simetriei juridice”, neadmisa in dreptul public, in care se aplica principiul analogiei. Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la obiectia de neconstitutionalitate formulata.
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, raportata la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit.a) din Constitutie, precum si celor ale art. 1, art. 10, art. 15 si art. 18 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra constitutionalitatii prevederilor legale criticate. Obiectul controlului de constitutionalitate il constituie articolul unic al Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, in legatura cu care se sustine ca incalca, in ordinea invocarii lor, prevederile constitutionale ale art. 147 alin.(2), art. 81, art. 95 si art. 15 alin.(2), potrivit carora:
Curtea Constitutionala, examinand continutul sesizarii si prevederile legii supuse controlului de constitutionalitate, in raport cu dispozitiile constitutionale invocate, constata ca nici una dintre obiectiunile de neconstitutionalitate nu este intemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
In legatura cu critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 147 alin.(2) din Constitutie, datorita nepunerii de acord cu decizia Curtii Constitutionale a legii declarate ca fiind neconstitutionala si reexaminata, Curtea constata ca prin Decizia nr.147 din 21 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.162 din 7 martie 2007, a fost declarata neconstitutionala “Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului”. In acea decizie Curtea a retinut ca legea “este neconstitutionala in ansamblul sau, avand in vedere ca pct.1 si pct.2 analizate epuizeaza cuprinsul normativ al articolului sau unic”.
Potrivit prevederilor art. 147 alin.(2) din Constitutie, “In cazurile de neconstitutionalitate care privesc legile, inainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sa reexamineze dispozitiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii Constitutionale”. Cele doua Camere ale Parlamentului au dat curs acestor prevederi constitutionale.
Astfel, primul punct al articolului unic al legii care, prin completarea art. 5 cu un nou alineat, reglementa anumite interdictii privind organizarea in timp a referendumului, a fost eliminat in urma reexaminarii.
Cel de al doilea punct, modificand art. 10 din Legea nr. 3/2000 , stabilea o majoritate diferentiata de voturi pentru demiterea Presedintelui Romaniei, in raport cu majoritatea de voturi cu care a fost ales. Aceasta reglementare a fost declarata ca fiind neconstitutionala, intrucat statutul juridic al Presedintelui Romaniei este identic, indiferent daca a fost ales in primul sau in cel de al doilea tur de scrutin.
Curtea Constitutionala a precizat, insa, ca “nu exclude posibilitatea ca legiuitorului sa opteze pentru o majoritate de voturi relativa pentru demiterea Presedintelui Romaniei in toate cele trei situatii”.
In urma reexaminarii legii, motivul de neconstitutionalitate mai sus aratat a fost inlaturat printr-o noua redactare a art. 10, in care se prevede, pentru toate situatiile, o singura majoritate devoturi prin care Presedintele Romaniei poate fi demis, daca s-a intrunit “majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetatenilor care au participat la referendum”. In raport cu motivele de neconstitutionalitate retinute si cu precizarea facuta in Decizia nr. 147/2007 , Curtea constata ca noua redactare a art. 10 din Legea nr. 3/2000 este in concordanta cu decizia sa anterioara.
Curtea constata, de asemenea, ca legea supusa controlului de constitutionalitate nu contine nici o dispozitie cu privire la data de la care urmeaza sa intre in vigoare si la perioada de timp in care urmeaza sa fie aplicata. In aceste conditii, potrivit regulii generale prevazute de art. 78 din Constitutie, legea intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial. In consecinta, dispozitiile legii examinate isi vor produce efecte, in conditiile prevazute de Constitutie, imediat dupa intrarea sa in vigoare. Curtea Constitutionala nu poate primi nici critica referitoare la retroactivitatea legii examinate, deoarece obiectul acesteia il constituie procedura referendumului, iar normele de procedura, care sunt de imediata aplicare, nu produc efecte asupra unor situatii juridice anterioare, ci numai asupra celor care se deruleaza dupa intrarea in vigoare a legii.
In aceasta ordine de idei, Curtea observa ca modificarea initiala a Legii nr. 3/2000 s-a adoptat de Parlament la inceputul lunii februarie 2007, Curtea Constitutionala fiind sesizata pentru controlul constitutionalitatii ei la 12 februarie 2007, cand nu se inregistrase la Parlament propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romanei. Chiar si forma actuala a legii de modificare a fost adoptata, la 21 martie 2007, inainte ca Parlamentul sa fi hotarat suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, prin hotararea din 20 aprilie 2007, cand s-a cunoscut ca va trebui organizat referendumul pentru demiterea Presedintelui Romaniei.
Curtea constata ca, in sensul prevederilor art. 95 alin.(3) din Constitutie, referendumul organizat pentru demiterea Presedintelui Romaniei reprezinta un act unic de manifestare a vointei populare, care nu poate fi repetat in cadrul aceleiasi proceduri, indiferent de rezultatul sau. In conditiile noii reglementari privitoare la demiterea Presedintelui Romaniei, valabilitatea referendumului nu mai este conditionata de participarea majoritatii persoanelor inscrise pe listele electorale.
In temeiul dispozitiilor art. 146 lit.a) si al art. 147 alin.(4) din Constitutie, precum si al prevederilor art. 11 alin.(1) lit.A.a), al art. 15 si al art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu majoritate de voturi,
In numele legii
DECIDE:
Constata ca Legea pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului este constitutionala. Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 3 mai 2007 si la aceasta au participat:
Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Serban Viorel Stanoiu si Tudorel Toader, judecatori.
Fara a contesta temeinicia deciziei Curtii Constitutionale privind constatarea constitutionalitatii Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, dorim sa ne exprimam prin prezenta opinie concurenta parerea diferita cu privire la intelesul si efectele juridice ale noului text al art. 10 pe planul evaluarii si confirmarii rezultatelor unui referendum organizat pentru demiterea Presedintelui Romaniei. Dupa parerea noastra din continutul textului de lege supus controlului de constitutionalitate nu rezulta ca referendumul ar putea fi considerat ca fiind valabil fara nici o conditie legata de numarul cetatenilor cu drept de vot participanti la acesta.
In textul modificat al art. 10 din Legea nr. 3/2000 se face precizarea ca “prin derogare de la art. 5 alin.(2)”. Consideram ca aceasta precizare este inutila si ineficienta, intrucat, in realitate, noul text de lege nu contine nici o derogare, art. 5 alin.(2) si art. 10 reglementand chestiuni diferite. art. 5 alin.(2) stabileste conditia de valabilitate a oricarui referendum, respectiv ca la acesta sa participe “cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale”. Noul text al art. 10 nu contine nici o dispozitie cu privire la conditiile de valabilitate, in mod special, ale referendumului organizat pentru demiterea Presedintelui Romaniei, ci vizeaza doar rezultatul referendumului precizand ca “demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetatenilor care au participat la referendum.”
Din coroborarea acestor reglementari legale rezulta ca Presedintele Romaniei poate fi declarat demis numai in urma unui referendum valabil in sensul dispozitiilor art. 5 alin.(2) si in cadrul caruia majoritatea voturilor valabil exprimate de participanti sunt pentru aprobarea demiterii, in sensul art. 10.
Aceleasi conditii de valabilitate si aceeasi majoritate de voturi sunt cerute si pentru rezultatul favorabil al referendumului organizat pentru aprobarea legii de revizuire a Constitutiei ori pentru exprimarea vointei poporului cu privire la probleme de interes national.
Includerea in textul art. 10 a sintagmei “prin derogarea de la art. 5 alin.(2)”, inutila si fara nici un efect juridic, nu face ca textul respectiv sa fie contrar vreunei prevederi constitutionale. Posibilitatea demiterii Presedintelui Romaniei prin votul majoritatii cetatenilor participanti la referendum, indiferent cat de infima ar fi aceasta participare, ar insemna o grava nesocotire a vointei cetatenilor prin al caror vot a fost ales presedintele.
Consideram utila si precizarea ca, in sensul prevederilor art. 95 alin.(3) din Constitutie, referendumul organizat pentru demiterea Presedintelui Romaniei reprezinta un act unic de manifestare a vointei populare, care nu poate fi repetat in cadrul aceleiasi proceduri, indiferent de rezultatul sau.
